Virgil V. SCURTU
NU sunt un fan al mijloacelor de socializare, gen Facebook, Linkedin, Twitter sau altele, care sunt sau se vor mai inventa...Dar, din pură curiozitate, mai arunc câte un ochi, cu vederea laterală, sau de "bastonașe" pe interminabilele liste cu persoane și personalități. Astfel, zilele trecute, am regăsit un nume, care parcă venea din trecutul destul de îndepărtat. Dând clik pe acel nume, mi-a apărut o figură cunoscută și zâmbitoare, ca și aceea a celebrului Carl Sagan de pe coperta IV a cunoscutei cărți COSMOS, pe care am avut-o, dar am pierdut-o la ultima fatidică mutare. Recent a aparut si traducerea in romaneste a cartii COSMOS, pe care o am si o voi comenta in viitor...
Acum, de pe Facebook îmi zambea cel mai tânar astronaut la acea dată, savantul participant la a treia și ultima misiune SKYLAB, de la confluența anilor 1973-74. Este vorba de Edward G. Gibson, născut la 8 noiembrie 1936, la Buffalo, New York. Absolvent al liceului din Kenmore, apoi al facultății tehnice a Universității din Rochester, licențiat în științe tehnice, din iunie 1959, apoi Master of Science in Engineering și cu cursuri post-universitare la CALTECH, se specializează în final în fizica plasmei și heliofizică, probabil tocmai în vederea misiunii spațiale pentru care fusese ales.
În anul 1973 îi apare, sub auspiciile NASA monografia THE QUIET SUN (SOARELE CALM), pe care, din fericire, o am în traducerea rusească din anul 1977.(v.fig.). Din primele pagini ale acestei cărți într-o poză reușită il vedem pe tânărul savant-astronaut, zâmbindu-ne de la pupitrul stației orbitale.
Misiunea SKYLAB 3 s-a desfășurat în perioada 16 noiembrie 1973-8 februarie 1974, durând 84 zile în spațiu, un record american la acea dată. Din echipaj mai făceau parte Gerald P. Carr, comandant și William R. Pogue, pilotul navei. După cum am spus, Edward Gibson era savantul expediției, fiind pregătit special pentru studii de heliofizică.
Dar, în afară de Soarele, cel de toate zilele, soarta a făcut ca ei sa poată fi martorii din cosmos a unei alte apariții cosmice însolite: cometa Kohoutek, descoperită la 18 martie 1973 de astronomul L.Kohoutek, originar din fosta Cehoslovacie, care atunci lucra la Observatorul Bergedorf, din Germania de west, având la dispoziție telescopul Schmidt, 80-120/240 cm(primul număr reprezintă diametrul plăcii asferice corectoare, al doilea număr diametrul oglinzii sferice iar al treilea număr, distanța focală a sistemului). Deci luminozitatea era 1/3. Apreciindu-se în mod eronat evoluția în timp a strălucirii acestei comete, s-a ajuns la concluzia că, în apropierea trecerii la pariheliu, care s-a produs la 28 decembrie 1973, va fi deosebit de luminoasă, probabil fiind vizibilă în plină zi și i s-a dat denumirea de "cometa secolului". Dar cometa însăși a fost de altă părere, fiind mult mai slabă.
În perioada trecerii la periheliu a fost observată intens pe tot globul, și de către astronauții de pe SKYLAB 3. Ed. Gibson a făcut câteva desene reușite ale cometei, pe care se vede foarte bine așa numita coadă anomală, îndreptată direct spre Soare, ca un colț de narval, (vezi figura) așa cum se observase și la cometa Arend-Roland, în primăvara anului 1957, pe care am observat-o și eu.
Și cometa Kohoutek am observat-o, chiar în condiții destul de...amuzante. De ziua mea, pe 10 ianuarie, când împlinisem 32 de ani și goleam în singurătatea mea (a alergatorului de cursă lungă...) o sticlă de șampanie, mă pomenesc pe la ora 22 cu 2 amici la ușă, care mă roagă să le arăt cometa.
Ca sa fiu mai sigur de reușită, am luat 2 binocluri de câmp de tip Galilei, cu obiective de 40 și rspectiv 50 mm, mărind ambele de 4x și ne-am deplasat în sudul orașului Iași, pe dealul Repedea, de cam 400 m altitudine, în apropierea releului de televiziune.
Cometa s-a văzut bine, dar destul de slabă, cam de magnitudinea 4. Unul din cei 2 amici, va deveni, după mascarada din decembrie 1989, prefect de Iași, 2 mandate...Cu același, mai observasem, în august 1970, o eclipsă totală de Lună, din aceeași zonă, lângă Motel.
Dar ciudat mi se pare faptul că, în aceeași perioadă se descoperise cometa (1973), numită cometa Gibson și în cartea lui Vsehsviatski (1979) despre CARACTERISTICILE FIZICE ALE COMETELOR, una din prelungiri la cartea principală, din 1958, că această cometă a fost observată de Gibson, în noiembrie 1973 și ianuarie 1974, când Edward era pe orbită...NU sunt sigur dacă nu este o asemănare de nume, deoarece Gibson este un nume destul de des întâlnit- gândiți-vă numai la celebrul actor Mel Gibson...
În timpul misiunii SKYLAB 3 Edward a făcut și 3 EVA (Extra Vehicular Activities), rămânând în spațiul liber, extraterestru, 15 ore și 17 minute. NU știm ce efect biologic a avut asupra sa, deoarece îl vedem la fel de simpatic și acum, la cei 78 de ani ai săi.
Relativ la cartea sa, despre SOARELE CALM, care este foarte bună și pentru începători și pentru avansați, m-a intrigat faptul că nu pomenește de cartea lui I.S.Sklovski despre FIZICA COROANEI SOLARE, care apăruse în limba rusă în 1962, și o am, și este lăudată de un alt american, Harold Zirin, în cartea THE SOLAR ATMOSPHERE, apărută în 1966, eu având, ca de obicei, traducerea în rusă din 1969.
În prefața la ediția în rusă Zirin face precizarea că, cartea lui Sklovski apăruse în engleză la Pergamon Press în anul 1965, așa că omisiunea lui Gibson mi se pare inexplicabilă. Dar am sa-l întreb și poate am să primesc un răspuns...
JULES VERNE - GOANA DUPĂ METEOR
Autor - Virgil V. SCURTU
Observatorul Astronomic Harvard in anul 1899
Autor - Virgil V. SCURTU
NEBULOASA „CAPUL DE CAL” – Constelația ORION